parfum princiar

Fermecatoare, gratioasa, inteligenta si ferma, printesa precoce , Martha , fiica Smarandei Mavrocordat, casatorita Lahovary, nascuta la 28 ianuarie 1889, egala ca personalitate cu tatal si bunicul matern, a invatat de mica independenta. Copilaria si adolescenta si le-a impartit intre Bucuresti si diverse capitale europene, insotindu-l pe tatal ei, diplomatul Lahovary. Fetita uimea cu memoria uriasa- retinea texte lungi, dupa lectura pe care o faceau colegii de clasa. Bunicul avea sa descopere ca exaltata lui nepoata ascundea ca inca nu stia sa citeasca. Educatia ei a fost un amestec de exigenta de manastire belgiana si spirit romanesc.Cultura, inteligenta, siguranta de sine au fost recunoscute de regina Elisabeta a Romaniei, la sugestia careia, tanara a pozat pentru picturile de la biserica din Curtea de Arges. Dupa o scurta si focoasa pasiune, la 16 ani, dupa moda timpului, s-a casatorit cu printul Bibescu. Printesa si sotul ei au hotarat sa traiasca separat, dupa nasterea celor doi copii.Viata i-a fost un drum inflacarat intre politica si literatura, dublat de rasunatoare iubiri. Numele printului mostenitor al Germaniei, al regelui Spaniei, Alfons al XIII-lea, al lordului Cristopher Thompson apar in biografia sentimentala a celei care , ca faima, seamana cu Mata Hari.La Paris a cunoscut celebritati ca -Paul Claudel si abatele Muquier, Marcel Proust, care i-au fost prieteni. Literatura i-a fost refugiu. Si sursa a celebritatii. ” Cele opt raiuri”- 1908, „ Izvor, tara a salciilor”, 1923, ' Papagalul verde"-1923, ' Destinul lordului Thompson"- 1927, ' Viata unei prietenii"- 1957, ' Nobletea robei"- 1923, " La bal cu Marcel Proust",1928, " Portrete regale", ' Cruciada pentru anemona", 1931, ' Rasul naiadei', 1935 . Recunoasterea meritelor acestei ipostaze feminine de luptator s-a conctretizat in titluri jinduite de barbati- a primit Legiunea de onoare si a fost membra a Academiei Regale de limba si literatuta franceza a Belgiei. A fost un spirit civic deosebit- in 1916 a condus la Bucuresti un spital pentru raniti. A parasit , cum a putut Mogosoaia, palatul pe care il rectitorise intr-un spirit original, pentru ca l-a iubit enorm, in timp ce in Romania se instaura regimul comunist. La Londra spunea despre acest moment ca” a disparut ca un decor de opera”. A parasit lumea , la 84 de ani-28 noiembrie 1973 , luand cu ea farmecul si frumusetea unor vremuri princiare.. Serban Cioculescu- „Cunoscută şi sub numele de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărţi, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viaţă literară şi mondenă, cucerind prin frumuseţea, inteligenţa şi talentul ei numeroase admiraţii. A păstrat până la urmă nostalgia după «ţara sălciilor» şi amintirea prieteniilor lăsate în ţară.“ „Geniul este o lunga adolescenta” . „ Suferinta este un loc geografic in care ne regasim cu totii”. Martha Bibescu.

gimnastica de suflet

Sunt o dornica ascultatoare , fara pretentii de cunoscatoare in tainele muzicii adevarate. Imi iau portia de libertate- merg , saptamanal , la concert. In dimineata asta , citesc intr-un ghid de muzicoterapie ca medicina acorda mare atentie relatiei dintre legile fizice ale sunetelor si efectele lor asupra organismului viu. Stiinta sunetului sau sonologia studiaza nu doar actiunea sunetelor asupra mediului fizic si chimic, dar si rolul lor asupra fenomenelor biologice si pshice. Savantul roman , George Constantinescu , creatorul sonisticii, intrevedea, cu multa vreme in urma, proprietatile terapeutice ale sunetelor si actiunea lor asupra structurilor organismelor vii . Arata ca , mai intai de toate, muzica actioneaza asupra psihicului, producand efecte relaxante, tonifiante, stimulante. Intr-un fel, asta imi explica prezenta la concertele saptamanale a unui mare numar de persoane. De toate varstele. Lumea fuge de stresul social, de apasarea stridentelor de peste tot. Tot in cartea amintita, descopar ca stilurile muzicale , precum si genurile abordate au influenta diferita asupra starii de sanatate. Asa aflu ca „ Simfonia italiana”, finalizata de Felix Mendelssohn Bartholdy, in 1833, pe care tocmai am ascultat-o aseara, in interpretatea orchestrei filarmonicii locale, sub bagheta maestrului Tiberiu Oprea, ajuta la calmarea durerilor. Intuiam lucrurile astea, si daca ma intorc cu gandul la cele patru parti ale Simfoniei, resimt diferentele sonoritatilor , in toata splendoarea lor- prima parte, martiala, a doua , religioasa, urmata de un menuet delicat , pentru ca finalul sa infloreasca in doua dansuri , Saltarello si Tarantella. Si starea de liniste , urmata de o bucurie imensa , pe care le-am resimtit, in timp ce ascultam . Imi place legenda pe care tocmai am descoperit-o. Se zice ca , in timp ce tot revizuia muzica Concertului nr. 1 in sol minor,op.25, pe care l-am ascultat, in partea a doua a serii, acompaniat de inepuizabilul pianist, Valentin Gheorghiu, compozitorul era indragostit de fiica unei baronese din Munchen- Delphine. Dupa ce o vizita, imediat, fiind un talent innascut,punea pe hartie, muzica . Premiera a avut loc , cu succes rasunator, la Munchen. Hector Berlioz scria mai tarziu, dupa ce Franz Liszt facuse concertul extrem de popular, ca , la un concurs de interpretare pianistica obligatorie a piesei amintite, dupa ce cantasera 30 de concurenti, pianul ar fi inceput sa cante singur . Minunea ar fi fost oprita doar dupa ce pianul a fost distrus. La 91 de ani- nascut in aceeasi zi cu Bach-21 martie- fara partitura, cu degete magice, ne-a tinut cu sufletul si auzul in palme, marele Valentin Gheorghiu. Cand a parasit scena, lumea a ramas, in continuare, tintuita, inclinandu-se , prin aplauze , minute in sir.

printre altele

La 11 fix- toata viata am fost punctuala- urma sa ma intalnesc cu o persoana. In fata unei institutii, unde fiecare se duce sa ceara. Sa primeasca. Dreptate. Pe-a lui. Un afis mare. Doua imagini.In stanga- scara unui bloc. Cu patru etaje . Rufe colorate spanzurate in balcoane mici, innegrite. De ploi si de vreme. Dedesubt scrie mare: Aici locuieste George C......, care a dat spaga, sa-si poata cumpara un apartament. In partea dreapta a afisului o vila, cu doua etaje, construita in stil american , culori de imprumut. Multe flori, verdeata, fantani. Dedesubt scrie- Aici locuieste Gica B...., care a primit spaga, pentru a aproba cumpararea de apartamente in blocul de alaturi. George da, Gica primeste. Egalitate de sanse. Trece multa lume. In sus si in jos . Fum de tigara, discutii, tineri, parfumuri, varstnici, un cersetor, dosare, tocuri inalte. Ascutite. Persoana intarzie . Prea mult. Astept si privesc. Atunci l-am observat. Cobora scarile. Agale. Poarta roba. Ochelari . Si costum scump. Numara. Pe degete. Cu pauze intre. Cam cum invatam, pe vremuri , lunile cu treizeci si una de zile. Sa fi uitat cate cauze are de aparat astazi? cate s-au prezentat? cate au fost castigate? cate au fost amanate? cine stie...Fiecare cu ale lui. Vedeam si scriam asta in urma cu un an. Nu eram in trecere. Nici in excursie. Chiar am o problema. Am pornit pe firul ei – iesire din indiviziune , asa se numeste- in octombrie 2007. Intram pentru prima oara in viata, intr-o sala in care fiecare problema este un numar de dosar.Credeam ca problema mea este lucrul cel mai simplu cu putinta. Habar nu aveam cum este sa ai de-a face cu doamne, domnisoare si domni, imbracati in roba. A devenit atat de complicat totul… nimic n-a mai ramas din simplitatea pe care o intrezaream cand am citit primele inscrisuri.Parca nu mai este vorba despre mine. Ci de o chestiune dintr-o alta lume. Nu pot abandona, pentru ca as lasa lucrurile incalcite pentru copiii mei.De fiecare data cand mi se mai cere- o proba, o suma, o amanare, o expertiza( pentru a cata oara), recitesc, cu ochii in lacrimi” Casa parinteasca nu se vinde..”, de Grigore Vieru.Fac o paranteza. Ar trebui s-o stie pe dinafara orice fiu. Orice fiica. Atunci cand are de ales. Intre a o pastra. Cu orice pret. Si a o instraina. Pe un pret oarecare. Nu prea vad vreo perspectiva . Ceva trebuie sa fac. Sa ma calmez. Sa cred in adevar. Care adevar? Sa cred in dreptate. Ce inseamna dreptate? De cate feluri este ea? Sa cred ca unora , aflati in scaune inalte, de unde se iau decizii importante , care ii afecteaza pe multi , le pasa? Ma tot intreb. Raspunde cineva unui monolog interior?

pana cand?

Invatam de la furnici . Sau ele ne copiaza? Ori 'om fi invatand in acelasi timp? Adunam.De cand facem ochi.Orice. Un deget. O mana. O floare.Un gand. Vorbe. O casa. Bani. Note. Lume. Laude. Averi. Tristeti. Haine.Iubiri. Ura. Laude. Sperante.Disperari.Experiente.Sanse.Frunze.Straluciri.Suspine. Boli.Titluri.Lovituri.Carti. Despartiri.Documente. Iluzii.Cifre.Leacuri. Sosiri.Culori.Regasiri. Detalii.Relatii. Povesti.Revolta. Unelte.Spaime. Plecari.Onoruri.Intrebari. Ilustrate. Iubiri.Priviri. Scrisori. Deceptii.Tandrete.Uimiri. Nimicuri..

armonii vegetale

Gandul nu are hotar. Stapaneste, rebel, teritorii nesfarsite. Evadeaza din perimetrul gri, sfasiat de voci ragusite. Se refugiaza intre flori. In mereu inverzita mosie, nu ajung ecourile orgoliilor. Nici tunetele agitatiei stridente.Sorb , pe indelete, dulceata culorii. Linistea tulpinitelor cautand lumina.Armonia formelor. Cu ochii deschisi. Dincolo de geam, toamna tarzie isi picura stropi calmi peste frunze zdrentuite. Intr-un spectacol neregizat. Isi traieste ziua in ritmuri tacute., primind binecuvantarea in raze. Asteapta noaptea. Pentru somnul nevinovat.